Mentalitatea castigatorului

De Evan Centopani

Mr.Olympia 2008 este inca proaspat in mintea mea si am ramas cu mai multe ganduri,emotii si intrebari.Fiind primul meu concurs la care am participat ca si profesionist IFBB a fost o experienta total diferita decat la alte show-uri la care am participat in trecut.

Inainte de Mr.Olympia 2008 la acest show am fost ca si spectator si fan.Sa nu ma intelegeti gresit.Intotdeauna am fost un fan a acestor baieti enormi de pe scena.Dar pot sa spun ca pasind pe scena din Orleans am avut un usor sentiment de nervozitate.Nu o sa va mint.A fost putin copresitor si eu nu ma intimidez asa usor.Dar ,sa stiti competitorii aratau nebuneste,muschi masivi , separati,definiti din toate unghiurile,vorbim aici despre cei mai buni din lume ,nu?

Ca un proaspat participant ,este extraordinar sa fii aici.Te intrebi cum sa pozezi langa acesti tipi.O sa fiu capabil,macar sa stau langa ei?M-am gandit la acestea tot timpul.

Dupa show ,am luat masa si m-am reintors la camera de hotel.Stand in pat ,am inceput sa ma gandesc inapoi, in timp la inceputuri.Dupa mine,cand te simti nesigur ,cand toate ti se invart in cap,cel mai bun lucru este sa te intorci la inceputuri la baza .M-am gandit la anii in care m-am antrenat,fara a participa la competitii.Nu am avut un fizic ,prea rau pentru scena ,puteam sa ma uit in oglinda si sa vad ce as putea devenii intr-o zi.Aveam potential.Mersul la antrenament zi de zi,ar trebui sa fie suficient.Ma indoiesc de asta.Cred ca principalul motiv pentru care cineva atinge niste obiective semnificative,este deoarece ,ei se vad in acea pozitie ,chiar inainte ca aceasta sa se intample.La toate show-urile la care am participa ca si amator ,niciodata nu am avut sentimentul ,ca nu ar trebui sa fiu acolo,si niciodata nu am fost intimidat.In 2005 ,dupa primul meu concurs,am fost in Atlanta ,sa privesc Nationalele.Chiar si acolo,intr-adevar am simtit ca pot fi si eu pe scena si chiar sa le castig.

Nu scriu toate acestea in speranta ca cuiva o sa-i pese despre mine,intrebandu-ma ,daca am primit sau nu ceea ce merit.Este vorba despre noi toti si despre modul in care vrem sa ne atingem scopurile.Cred ca exista o corelare intre ceea ce iti pui in minte si ceea ce trebuie sa faci.Sa ne gandim putin la asta.Singurul motiv pentru care te-ai decis sa intrii in sala de antrenament este ca sa te vezi facand antrenament.Imaginea asta era in mintea ta inca inainte de a intra in sala.Este ca si cum pasesti sub bara incarcata cu greutati pentru a face genoflexiuni ,dar tu vizualizezi dinainte repetarile pe care le vei face.Oricine care a ridicat greutati in viata lui,iti poate spune ca daca nu crezi de la inceput ca o sa poti sa le ridici ,o sa ramai blocat sub bara,singura ta sansa de success este sa pasesti catre bara sis a ai in cap faptul ca discurile nu sunt prea multe si o sa le distrugi.Daca te vezi facand toate aceste,ai o sansa.Indoieste-te de tine insuti si este terminat.

Sa cred faptul ca oricine poate sa faca ceva,doar pentru ca ei cred ca pot?Nu .Unii oameni sunt nebuni si scopurile lor duc mai mult la deziluzii.Dar daca nu avem abilitatea de a fi sincer cu tine sis a iti pui in minte un scop pe care in mod real il poti atinge,vei avea sanse mari.Sa iti atingi un scop ,fara a gandi ca poti face asta ,este doar o pierdere de timp.Asa ca data viitoare cand intri in sala si vrei sa faci genoflexiuni sau sa incepi o dieta ar fi bines a vezi aceste lucruri dinainte indeplinite .

In mintea ta totul sa apara ca si cum totul ar fi fost indeplinit.Chiar daca alti oameni pot sa faca anumite lucruri ,asta nu inseamna ca  si tu vei putea in mod automat sa le faci.Iti trebuie mai multe lucruri pentru aceasta.

Atunci cand ‘’totul se prabuseste sau intra la apa’’ trebuie sa te gandesti ca de fapt vei gastiga…Poti sa o faci.